30 Noiembrie, 2014. E ziua alegerilor și merg la vot.
E o zi în care dreptul meu constituțional și responsabilitatea mea de a face o alegere capătă greutate. Aleg pentru că vreau să dețin control asupra deciziilor mele.
Sunt multe probleme care nu și-au găsit soluția ca pereche. Și mai multe sunt problemele mele, ca student, care mă afectează în mod direct și care nici măcar nu sunt trecute pe lista de priorități. Poate nu le-am comunicat corect, ori am decis să rămân neauzit.
Sunt preocupat de viitorul meu. Astăzi, nu-mi pot găsi un job. Sau l-am găsit, dar e prost plătit. Astăzi, sistemul de învățământ nu mă avantajează. Învăț, dar nu prea pot pune în aplicare nimic din ce învăț; îmi cer trei ani de experiență profesională. Vreau cunoștințele mele căpătate la universitate să fie compatibile cu cerințele companiilor la care aplic. Vreau să fiu băgat în seamă. Tot astăzi, trăiesc în cămin și sunt atâtea condiții de trai care vreau să fie altfel, mai bune.
Atunci când tac, niciunul dintre partide n-o să-mi citească gândurile. Dacă mă joc de-a v -ați ascunselea, risc să nu mai fiu căutat.
La 30 noiembrie, o să merg la vot și o să aleg pe cineva care mă reprezintă cel mai mult. Vreau să meargă și colegii mei, pentru că de fiecare dată când lucrăm în echipă, ne iese mai bine.